Aproape Eve

Femeile frumoase sunt cele mai singure
în nemernicia lor de cadâne obosite
se strecoară printre fire de păr dezbrăcate
de orice culoare,
se strecoară printre patimi – în suflete;
cine poate să citească volume întregi de ochi
pe o stradă?,
și cine poate, când se lasă seara pe dimineață
să știe alfabetul albastrului îmbrăcat
în sutiene și șosete?,
și mai ales… dar mai ales!, cine poate
să scrie volume întregi de amintiri
din amnezii temporare
și să scrie volume întregi fără rimă, fără versuri
de poezii?;
mâinile goale, murdare de ojă,
când își aplică machiajul pe pleoape
sunt prea goale, sunt prea pline
de atâtea trăiri netrăite pe scânduri
cu mijlocul înțepenit, răstignit pe versuri
nerostite, parcă, de prea multe ori;
în nemernicia lor de năluci albastre,
când se întinde în seară dimineața
ochii lor pâlpâie utopic cu sufletele scoase
trăind, își curmă viața
și se aprind, apoi se sting,
în oglinzi murdare
femeile singure…!, sunt cele mai frumoase.


Mai 11, 2010

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *