Aurolacii nu visează iarbă

                     [pentru Ilinca]

Eu nu ştiu să cumpăr cadouri;
n-am ştiut, probabil, niciodată
şi în fiecare zi de sâmbătă
visez să iau tramvaiul treişpatru
care să nu mă ducă la Dristor sau Obor;
în fiecare zi de sâmbătă visez să iau tramvaiul
treişpatru ca să pot să zbor.
Eu nu ştiu să iubesc;
aici mint, e uşor de înţeles…
în fiecare zi a săptămânii mă mint pe mine
că pot să nu mă îndrăgostesc;
în fiecare zi a săptămânii mă urc în metrou
şi vreau să uit că trebuie să cobor
la o staţie oarecare, să încep să trăiesc.
Eu nu ştiu să mă îndrăgostesc;
mi se pare atât de greu să încep să simt
prea multe lucruri în acelaşi timp…
în fiecare lună din an vreau să fie sărbătoare
ca să pot să îmi înmulţesc galeria de artă
cu desenele tale.
Eu nu ştiu să iubesc;
vezi tu, îmi place să mă mint
că nu ştiu să cumpăr cadouri, ştiu doar să scriu
că nu ştiu să iubesc, ştiu doar să scriu
că nu ştiu să mă îndrăgostesc, şi nici să scriu
mă mint zilnic că nu mai ştiu;
eu nu ştiu să deosebesc ulcerul de fluturii în stomac
şi vreau în fiecare zi să te sun să îţi zic:
― Idioato, m-am îndrăgostit de mult de tine,
de culorile tale, şi foile de pe peretele meu
de bretonul tău negru şi de mintea ta blondă
şi simt că mai mult de atât nu pot să fac;
dar vreau să vii la o cafea la mine…


Decembrie 28, 2009.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *