Cadâne

în jurul meu dansau pe mese
ca un harem întreg de neguri
ca nişte neştiute piei
ca nişte gratii de-nchisoare
prinzându-mă în vis de iele
făcându-mă să mă strecor
în lumi de paturi de spital
şi să tresar când realizez
că tot ce vad în negru-ceaţă
sunt numai frici de nicaieri
plutind în fum de dimineaţă


Februarie 25, 2008.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *