Dedublu

uite lacrimile toate
cum se scutură din gene
plouă vara
plouă toamna
mi se pare prea devreme
prea târziu și prea departe
cum să fiu eu cea dintâi
cea din urmă, cea din toate
când nu am putut nicicând
să îmi fiu complet aproape

uite frunzele cum mor
cum se scutură și sar
de pe crengi pe jos, pe lângă
mâine o să vrea să ningă
iar eu prea curând sau poate
prea târziu să mă trezesc
o să vreau să-mi fiu aproape

cine poate să m-aducă
unde n-au fost decât ei
când eu i-am cărat în spate
și pe mine m-am uitat
desiubita, îngropată
în trecut – mult prea departe

și încerc să mă adun
dar mi-e mult prea frig și ninge
și s-a scurs, cât am lipsit,
tot adâncul dintre timpuri
în prea multă nerăbdare
și prea multe amintiri
toate-s vechi sau mi se pare
că-s născute din delir

și-nchid ochii, suflă vântul
suflă cineva în ceafă
undeva pe lângă mine
am trecut țipând, în grabă
și mă caut și acum
mă găsesc doar câteodată
astăzi nu – astăzi e frig
și mă ninge și nu știu
cine sunt și unde plec
dar zâmbesc: aud acasă
clopotu-a-nceput să bată…


August 1, 2010.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *