Doi

                     [în memoriam E.A.D]

aproape necesare
mi-s palmele să ardă
și buza să îmi țină
în mână altă buză
și suflul să mi-l ia
în noapte o țigară
și pieptul să îmi salte
când se îneacă timpul
asemeni unui ochi
cu pleoapa peste pleoapă
tu stai în mintea mea
în mine te îngroapă

și caută-mă ziua
și te intinde-n gânduri
eu noaptea sunt a ta
stau trează între scânduri
de prea multă fobie
mă spânzur de adâncuri

dar cum să închid ochii
când frica mă îndoaie?

și ard pe dinăuntru
și ard pe dinafară
și din cenușa ta
și din cenușa mea
și din cenușă –
ploaie.


Septembrie 12-13, 2010.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *