Fronturi personale

Am în suflet o lingură de lemn;
cu ea mă amestec şi cu ea îmi amestec
toate durerile, plăcerile, excitarea şi timpul;
da, îmi amestec timpul şi amintirile cu el
ca o supă fermecată, ca o lampă a lui Aladin.

Am în mâna dreaptă o clepsidră spartă;
în ea scuip, iar saliva mea se transformă-n nisip
mai fin, mai abject, îngropat în răstimp;
se sugrumă cu firul narativ al unui jurnal
scris de dumnezeu cu un deget de heruvim.

Am în minte un morman de adami şi de eve;
cu ei în mine, religia curge prin vene ca vântul
toate rafalele, şoaptele, briza şi furia;
prin el se strecoară gemete-nfundate
găsindu-şi loc să iasă doar prin cristalin.

Am în mine tot ce se poate avea;
cu lingura pătată de amintiri divine
am să scriu o biblie despre timp şi jivine;
iar adamii şi evele, timpul şi Alladin
o vor citi noaptea, la becuri cu destin.


Ianuarie 26, 2009.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *