Împreună

                     [pentru Ilinca]

Uită-te pe geam să vezi cât sânge rece
se-ntinde peste toate şi uite!, vezi pe stradă,
tot viscolul cum trece?
Acum închide ochii, întoarce-te la mine…

Eu te întind în pat şi te fixez cu gura
pe fruntea ta mi se desfac, în avalanşe mici
toate durerile şi ura
şi printre ele se strecoară, alunecă laconic
un fel de dragoste nebună, se-ntinde şi se roagă
de pielea ta s-o iei;
tu doar deschide-ţi ochii şi spune-i că o vrei
şi ea se va desface din frânghie în sfoară
din sfoară în bumbac
şi te va îmbrăca aproape ca o piele
în gusturi de ţigară.

Sufletele noatre sunt permanent stricate
ei ne-au făcut asta,
ne-au împroşcat cu ură
iar noi am absorbit-o
în metri de tifon
care ne este piele;
ei ne-au făcut asta
doar uită-te-n oglindă
uită-te la mine
uită-te la noi
cum ne întindem noaptea
pe paturi de spital
şi ne cunoaştem bine
şi ştim că vina toată
le aparţine lor.

Noi ne cunoaştem bine,
ştim ce înseamnă ura,
cum se ascunde-n palme
când ne frecăm pe faţă
şi nici bretonul parcă
nu vrea să se aşeze;
iar sufletele noastre
cu cancer între vene
au devenit deodată
când ne-au adus pe lume
un fel de ciudăţenii
pe care curge ura
atât de deasă astăzi
şi ieri –
întotdeauna.


Februarie 10-12, 2010.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *