Ora şase, luni

Descunoscuți, în apusul portocaliu
suntem mărginiţi de norii negri;
o să plouă, îmi miroase deja a iubire
iubire, iubire, iubire pe care
o simt când îmi ating o tâmplă
cu firele de păr vişinii;
nu mai ştiu dacă părul îmi e colorat de vreme,
de vopsea Garnier sau de sânge;
poate de sânge, gândesc…
din apusul ăsta de Marte
îmi bate inima mai tare
şi la tâmplă îmi pulsează o venă aproape
de orgasm plasmatic, repetat pe-nserate
la un nesfârşit conturat departe.

Desiubiți, în liniştea nopţii
pe pături roşii, negre şi ude
ne-am întins amândoi şi fumăm din ţigară
şi cred că mi-e frig
şi cred că mi-e ploaie
şi cred că mi-e primăvară
în suflet.


Martie 1, 2010.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *