Pe lânga

mi s-a cojit oja pe unghii
de cate zile am așteptat
să mă mai iei in brațe
pe lângă plopii fără soț
– nici ei nu au, și cine are? –
nu mă mai plimb, nici azi nici ieri
pentru ca lumea asta toată
îmi pare că nu mă mai vrea
și mi se pare căteodată
că m-aș închide toată-n ea
eu cine sunt?
nu mă mai știi
iubitul meu, de cât aștept
mi s-au lipit de cerul gurii
de dinți, de buze, de măsele
toate cuvintele pe care
nu mi le-ai spus
eu mai aștept
azi, mâine, câteodată
să te întorci, să vii macar
(eu ma arunc în lume luni)
tu unde ești? și cum te cheamă?
și cine poate să-mi aline
când nopțile îmi par pustii
când zilele sunt tot senine
– tot nu ploua, tot e gri –
durerile dintre trei coaste
din firele de păr lipite
de mâinile mele pustii?
iubitul meu, a mai trecut
de când ți-am scris
o veșnicie
tu ce mai faci? eu am murit
în patul asta de trei oameni
de patru oameni
de toți oamenii pe care
i-am întâlnit și i-am cules
ca pe regrete, într-o carte
tu cine ești? și când mă chemi?
mi s-a cojit pe unghii oja
de câte zile-am așteptat
tu tot nu vii si tot te temi
eu sunt acelasi om cu roșu
în păr, pe suflet și pe buze
pe care l-ai lăsat în urmă
când ai închis ochii să dormi
și ai uitat să-i mai deschizi
eu te aștept, tu să nu vii!
să uiți că sunt, c-am fost, că poate
am fi putut să fim
te-aștept cu unghiile roase
și tot cojite, înfipte-n palme
eu nu te știu, tu nu mă știi


Ianuarie 3, 2014

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *