Post-coit

Inima mea e făcută din două picioare
care se deschid la atingerea ta
strălucind într-o aură de fericire,
definind fericirea ca un scurt acces
de euforie incontrolabilă şi proastă.
Picurând, eu mă zbat în subzistenţă venală
căci sângele meu a luat o curbă greşit
şi goneşte cu o sută patruzeci la oră
pe autrostrada sinistră
căutând un sfârşit.
Esenţial, timpul meu e letal:
cu cât e mai mult, se întinde în spaţiu
depăşinind una graniţă de necuvântat
strecurând printre gene
cadâne-n palat.
Iar sultanul din suflet mă atinge şi el
şi descoperă că inima mi-e numai o sfoară
tăiată-n jumate, înnodată şi udă
de prea multe suferinţe precare.
Iar sultanul e numai proiecţia mea,
într-un vis, doar urmare a unei mari fericiri ¬–
fulgere scurte, aproape de mine
fericiri dintr-o mână,
iluzii din tine.


Septembrie 24, 2008.

2 thoughts on “Post-coit

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *