aş fi fugit de-aş fi avut picioare
dar cineva mi le tăiase cu dintii
iar acum zăceam pe o umbră
înjurând neuronal toţi sfinţii.

mirosea a furtună parfumată
şi-am început să strig fără rost
cu coardele vocale dezacordate
implorând din ce în ce mai prost.

m-aş fi târât dar era zidul prea gros
şi de frig şi ochii au început să se zbată
ca două inimi păzite în iarnă
de dulci soldaţi de zăpadă.

–
Februarie 7, 2008.