Prizonieră

aş fi fugit de-aş fi avut picioare
dar cineva mi le tăiase cu dintii
iar acum zăceam pe o umbră
înjurând neuronal toţi sfinţii.

mirosea a furtună parfumată
şi-am început să strig fără rost
cu coardele vocale dezacordate
implorând din ce în ce mai prost.

m-aş fi târât dar era zidul prea gros
şi de frig şi ochii au început să se zbată
ca două inimi păzite în iarnă
de dulci soldaţi de zăpadă.


Februarie 7, 2008.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *