Tomnatic

Nu plânge, iubito, sunt lacrimi destule –
în părul meu s-a ascuns un evantai de scrum;
pe patul meu stai întinsă şi ştii c-o să doară
nu plânge, iubito,
plouă destul afară.

Nu plânge, iubito, mai fumeaz-o ţigară;
chiar dacă toamna a venit
noi ne uscăm împreună şi cădem
cu frunzele lui Stănescu atunci când
bate vântul mai tare afară.

Nu plânge, iubito, respiră-mi parfumul –
miroase a ploaie, ai vrea să ne plouă?;
întinde-te-n pat lângă mine şi dormi;
chiar dacă murim,
murim amândouă.

Nu plânge, iubito, sărută-mi obrazul;
noi suntem fecioare, normal că murim –
ne-am născut din stejar şi acum cădem;
cu mii de kilometri la oră
şi cu droguri în sevă plutim.

Sau plângi, iubito, cât poţi tu de tare!;
să nu cumva să ne uscăm complet –
afară nu mai plouă, aşa că plângi, iubito,
să nu apuc să mă aprind degeaba
în suflet.


Septembrie 8, 2009.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *