Trasee

                     [pentru fantoma domnului Stănescu]

pe marginea drumului sunt pietre albastre
de soare pe creștet mă țin de morminte
și suflă doar nimeni, nu simt nicio frunză
dar crede-mă că vin să te văd, să-ți citesc
răgușit, tabacic pentru aduceri-aminte

pe mijlocul drumului văd o umbră imensă
mă cutremur și adânc știu că nu este
decât un fel de iluzie vitregă
născută se pare din lumină și minte
când pe drum îmi creez propria poveste

la capătul drumul te-am găsit nemișcat
Bulgakov mi-a șoptit eu să fiu Margareta
iar tu să fii maestrul și nimeni să nu știe
că atunci când închid ochii, cu mâna pe mormânt
eu sunt de fapt Ioana și tu rămâi Nichita.


Iunie 17, 2010

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *